În limite normale, furia poate fi o emoţie sănătoasă care ne ajută instinctiv să detectăm o situaţie ameninţătoare şi să îi răspundem pe măsură. Mai mult de atât, când este canalizată în mod corect, furia poate fi transformată într-o forţă motivaţională puternică.
Totuşi, furia poate deveni o emoţie distructivă, care ne poate face să ne pierdem controlul; astfel ea ne va afecteza viaţa personală şi profesională, cu repercursiuni grave asupra respectul de sine şi asupra sentimentului de fericire proprie.
Oamenii experimentează furia în mod diferit – ceea ce pentru unii este enervant, pentru alţii este doar iritant sau nu are nici un efect. Este necesar să învăţăm folosirea furiei în scop pozitiv, să învăţăm cum să ne calmăm şi să dispersăm emoţiile negative.
Câteva recomandări pentru calmare:
- faceţi o listă cu ceea ce vă declanşează cel mai des accesele de furie – doar dacă deja sunteţi conştient cauza care vă declanşează furia, sunteţi în măsură să vă pregătiţi o strategie de canalizare, deoarece nu puteţi schimba ceea ce nu cunoaşteţi;
- lăsaţi ca oamenii importanţi din viaţa dvs. să cunoască faptul că doriţi să vă schimbaţi şi acceptaţi suportul lor;
- folosiţi tehnicile de managementul furiei. Există tehnici simple şi uşor de aplicat, cum ar fi să vă acordaţi o pauză, sau exersaţi respiraţia profundă, dar şi tehnici complexe, cu efect imediat;
- folosiţi empatia – când o altă persoană este sursa furiei dvs., încercaţi să vedeţi situaţia şi din celălalt punct de vedere şi amintiţi-vă că oricine poate greşi;
- folosiţi umorul, învăţaţi să râdeţi de propriile greşeli – este cel mai bun medicament;
- învăţaţi să vă relaxaţi;
- aveţi încredere în dvs. şi obţineţi încrederea celorlalţi;
- învăţaţi să ascultaţi – uneori lipsa de comunicare duce la situaţii confuze;
- faceţi pe ceilalalţi să vă cunoască aşteptările şi scopurile;
- trăiţi fiecare zi ca şi cum ar zi ultima zi din viaţa dvs. şi atunci realizaţi că este mai bine să o trăiţi într-un mod pozitiv;
- învăţaţi iertarea.
„În viaţă omul învaţă mai întâi să meargă şi să vorbească. Mai târziu, el învaţă să stea pe loc şi să-şi ţină gura.” – Marcel Pagnol