Pictura pe mătase este una din cele mai frumoase și delicate forme de auto-exprimare, având în vedere că materialul pe care se realizează creația artistică, mătasea*, este foarte fină, vaporoasă, sensibilă, strălucitoare, dar în același timp și rezistentă.

Am deprins tehnicile de pictură pe mătase de la D-na Varga Adrienne, în Budapesta.

La primul contact cu mătasea, am simțit fascinație și atracție, dar în același timp și o teamă realizând finețea și transparența materialului. După primele linii aplicate pe mătase, am descoperit o afinitate extraordinară către această tehnică și am simțit că am descoperit calea prin care să exprim în mod creativ emoțiile și trăirile frumoase pe care le aveam în interiorul meu.

Pictura pe mătase oferă posibilități infinite de exprimare, prin comportamentul diferit al mătăsii la aplicarea unor tehnici diferite de pictură:

  1. Tehnica conturului, când se folosește conturarea unor imagini și apoi se aplică cerneala;
  2. Tehnica picurării folosită în special la eșarfe și în anumite picturi, când cerneala este aplicată cu pipeta pe suprafața materialului; esarfe-de-matase-
  3. Tehnica apei, când se folosesc nuanțe închise și apoi ne jucăm cu pensula cu apă pentru a trage cerneala si pentru a crea linii prin decolorare; aici este interesant că sunt situații când trebuie să cedăm controlul apei, care va lucra în locul nostru și va finaliza creația;
  4. Tehnica acuarelă, când se aplică o bază specială pe mătase, care nu lasă ca cerneala să se împrăștie și se folosește conturul, dar pe mătase această tehnică nu poate crea atâtea detalii și pictura nu este atât de spectaculoasă cum sunt creațiile de pictură pe un material mai solid (de exemplu carton); lalele
  5. Tehnica 3D, când se creează o imagine în relief din mătase și apoi se aplică cerneala, aceasta fiind una dintre tehnicile mele preferate, având în vedere că rezultă o imagine în relief și pictura are atât dinamică prin 3D, cât și finețe prin mătase; pictura-3D-CAMP-DE-FLORI
  6. Tehnica mandalei, când avem mătasea deja întinsă pe un cadru metalic circular. mandala

Cuvântul Mandala însemnă “cerc”. Exemple de mandala există în toate culturile vechi. O găsim în creştinism sub forma frescelor cu imagini animaliere reprezentându-i pe apostoli (şi zodiacul). Forma de bază a celor mai multe mandale budiste și hinduse este un pătrat cu patru porți care conține un cerc cu un punct central. Mandala este o reprezentare grafică a centrului, este un “desen” foarte complex construit în jurul unui punct sau centru. Această imagine organizează energiile şi forţele interioare ale persoanei şi le pune în relaţie cu eul său.
În general, o mandala este o figură geometrică - pătrat sau cerc, abstractă şi statică, sau o imagine vie formată din obiecte şi/sau fiinţe

În pictura pe mătase apa are un rol important, trebuie să fie armonie între apă, mătase și cerneală! În permanență se urmărește gradul de umezeală al materialului, pentru că noi aplicăm cerneala, dar aceasta lucrează și după ce noi finalizăm lucrarea și dacă este prea multă apă atunci culorile fug și se disipează repede, iar daca este prea puțină umezeală, atunci apar așa zisele ”pete de uscare”, care ulterior nu mai pot fi corectate/ remediate. La pictura pe mătase greșelile nu se pot corecta și o picătură de apă căzută din greșeală creează o pată care va fi vizibilă ulterior.

*Mătasea naturală provine din China, unde s-au descoperit articole de mătase cu o vechime de 4600 -4700 de ani.  În trecut, în realizarea materialelor textile, s-au utilizat fibre naturale și legenda spune că o prințesă chineză a descoperit viermele de mătase: stând culcată sub un dud bătrân a auzit foșnete care i-au atras atenția. Era un vierme cenușiu care mânca frunze de dud. Ea a observat că în apă clocotită, gogoșile viermilor de mătase se desfac în filamente, transformabile în fire. Pentru chinezii vechi, cultivarea viermilor de mătase o fost o preocupare sacră și constituia un secret, protejat prin decrete imperiale. Divulgarea acestui secret se pedepsea cu moartea. În antichitate, grecii și romanii foloseau mătasea naturală provenită din China, mai ales pentru articole de îmbrăcăminte destinate împăraților și era cumpărată la un preț deosebit de ridicat, fiind plătită cu greutatea ei în aur.  După aproximativ 3000 de ani, acest secret al creșterii și exploatării viermilor de mătase, s-a răspândit treptat, mai întâi la câteva țări asiatice ca: Japonia, India, Persia și mai târziu în Imperiul Roman.